|
POLITICA IN DOMENIUL TELECOMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI
de Andrei Vocurek
Dezvoltarea telecomunicatiilor si tehnologiei informatiilor in ultimii 10 ani a condus la instituirea de noi reglementari, atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere al liberalizarii pietei de bunuri si servicii, pentru stimularea concurentei. Astfel apar reglementari uniformizate la nivel european pentru sectorul de comunicatii electronice pentru evitarea monopolurilor si sustinerea pietelor concurentiale de servicii, retele si echipamente de telecomunicatii.
"Spatiul" definit de telecomunicatiile electronice este un spatiu liber, individul este cel care primeaza prin libertatea de exprimare, iar controlul efectiv al continutului nu poate fi controlat momentan si asa ar trebui sa ramana.
Reglementarile au ca scopuri: intensificarea concurentei, stimularea inovatiei pe piata, obligatia operatorilor locali pentru sectorul public de a prezenta transparent oferta, utilizatorul nu este obligat sa plateasca servicii care nu ii sunt necesare.
Directivele sunt actele care stabilesc numai obiectivele obligatorii pentru statele membre, dar lasand la latitudinea acestora modalitatile de atingere a acestora. Pentru o unitate legislativa si pentru adaptarea la situatia tehnica, in anul 2002 a fost adoptat un cadru legislativ in domeniul telecomunicatiilor si tehnologiei informatiilor constand din 5 directive: Directiva - cadru, Directiva privind autorizarea, Directiva privind accesul, Directiva privind serviciul universal si Directiva privind viata privata si comunicatiile electronice:
1. Directiva - cadru: "Directiva nr. 2002/21/CE din 7 martie 2002 asupra unui cadru reglementar comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice" contine prevederi atat pentru autoritatea nationala in domeniu, cat si proceduri pentru uniformizarea cu membrii Uniunii Europene.
2. Directiva privind autorizarea: "Directiva nr. 2002/20/CE din 7 martie 2002 asupra autorizarii retelelor si serviciilor de comunicatii electronice" contine reguli si proceduri pentru acordarea licentelor in domeniu.
3. Directiva privind accesul: "Directiva nr. 2002/19/CE din 7 martie 2002 asupra accesului si interconectarii retelelor de comunicatii electronice si a amplasamentelor asociate cu acestea" stabileste drepturile si obligatiile pentru furnizori si operatori referitor la interconectarea si accesul la retele si la amplasamentele acestora.
4. Directiva privind serviciul universal: "Directiva nr. 2002/22/CE din 7 martie 2002 asupra serviciului universal" referitor la drepturilor consumatorilor in legatura cu serviciile de telecomunicatii si a obligatiilor furnizorilor de servicii si retele de comunicatii electronice.
5. Directiva privind viata privata si comunicatiile electronice: "Directiva nr. 2002/58/CE din 12 iulie 2002 asupra procesarii datelor personale si a protectiei vietii private in sectorul de comunicatii electronice" in scopul armonizarii legislatiei referitoare la asigurarea unui nivel egal de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale, in special dreptul la viata privata si prelucrarea datelor cu caracter personal.
Romania, pentru uniformizarea si armonizarea legislatiei in conformitate cu tarile membre ale Uniunii Europene, a pornit de la 4 directive ale Parlamentului European si ale Consiliului din pachetul reglementar european: Directiva - cadru, Directiva privind autorizarea, Directiva privind accesul, Directiva privind serviciul universal si, suplimentar, Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului nr. 2887/2000 privind accesul neconditionat la bucla locala.
In Romania, conform celor deja enuntate, cadrul institutional este format din: Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor - MCTI, Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii - ANRC, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiilor - IGCTI, Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informatiei - GPTI, Avocatul Poporului, Consiliul National al Audiovizualului - CNA.
MCTI are atributii de reglementare a sectorului de telecomunicatii, defineste politica si strategia pentru transpunerea acquis-ului comunitar si indeplineste: functia de strategie - planificare, elaborare, implementare; functia de reglementare; functia de administrare si gestionare a patrimoniului; functia de reprezentare; functia de autoritate de stat.
ANRC are urmatoarele atributii: elaborarea si actualizarea autorizatiilor generale; supravegherea si controlul respectarii obligatiilor impuse de furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice; promovarea si sprijinirea armonizarii la nivel european a utilizarii resurselor de numerotatie conform instrumentelor Uniunii Europene; gestionarea la nivel national a resurselor de numerotatie; acordarea licentelor de utilizare a resurselor de numerotatie, stabilirea si incasarea tarifelor pentru emiterea licentelor in conformitate cu legislatia; desemnarea furnizorilor de retele si de servicii de comuncatii electronice cu putere semnificativa pe piata si controlul indeplinirii obligatiilor de catre acestia.
Atributiile si obiectivele pentru Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC) au fost definite prin OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare in comunicatii aprobata prin Legea nr. 591/2002, constand in:
- promovarea concurentei pentru servicii de comunicatii electronice;
- protejarea utilizatorilor finali prin oferte avantajoase pret/calitate pentru utilizatori;
- investitii in infrastructura, promovarea inovatiei;
- managementul alocarii gamelor de frecventa si a plajelor de numerotatie.
Alocarea frecventelor pentru utilizarea publica sau privata, exceptand frecventele militare, se face transparent, obiectiv, nediscriminatoriu si proportional. Deasemenea, alocarea plajelor de numerotatie se realizeaza obiectiv si proportional cu toti furnizorii solicitanti. Preferabila, recomandabila si reglementata este folosirea in comun de catre operatorii de comunicatii electronice a locurilor de amplasare pentru echipamentele necerare, in locuri publice sau private. Deasemenea, furnizorii si operatorii de telecomunicatii, voce sau date, au obligatia de a contabiliza separat serviciile oferite si afisarea detaliata pe factura a acestora, spre exemplu, telefonia fixa sau mobila, accesul internet prin linia telefonica, prin cablu cupru sau fibra optica etc.
Totodata, prin HG nr. 88/2003 se reglementeaza folosirea echipamentele radio din punctul de vedere al compatibilitatii electromagnetice, prin HG nr. 497/2003 sunt enuntate conditiile de introducere pe piata a echipamentelor electrice si electronice.
IGCTI a fost infiintat prin HG nr. 180/2002 pentru a asista MCTI, iar normele sale de functionare au fost stabilite prin HG nr. 1594/2002, avand ca atributii supravegherea si controlul indeplinirii obligatiilor partilor implicate in sisteme de comunicatie electronice.
GPTI, infiintat prin HG nr. 271/2001, functioneaza pentru elaborarea de strategii si aprobarea tuturor proiectelor majore, mai mari de 100.000 EURO, initiate de institutii publice, companii nationale sau in care statul este actionar majoritar.
Avocatul Poporului a fost desemnat prin Legea nr. 677/2001 ca autoritatea de supraveghere in domeniul protectiei datelor personale.
CNA, prin cei 11 membri ai sai, este autorizat sa stabileasca conditiile, criteriile si procedura pentru acordarea licentelor audiovizuale, sa stabileasca procedura de acordare a autorizatiei de retransmisie, sa emita decizii cu caracter de norme de reglementare in vederea realizarii atributiilor sale prevazute expres in prezenta lege, sa elaboreze instructiuni si sa emita recomandari pentru desfasurarea activitatilor in domeniul comunicarii audiovizuale.
Trebuie sa mentionez ca Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI) prin Ordinul MCTI 208/2003, Romania adopta unele standarde europene ca standarde locale, conform Directivei nr. 1999/5/CE.
Revenind la actualitatea anului 2004, prin HG nr. 1113/2002 acordarea licentelor pentru serviciile de telecomunicatii mobile de generatia a III-a se face transparent si nediscriminatoriu, fiind valabile 15 ani, ce drept de reinnoire pentru inca 10 ani fara taxe suplimentare.
Statul, in cazul de fata statul roman, are in proprietate frecventele radioelectrice si resursele de numerotatie, conform OG nr. 79/2002, art. 7, alin. 1, iar utilizarea lor este permisa numai dupa obtinerea licentei de exploatare.
Operatorii de retele de telefonie si operatorii de telefonie publica au obligatia de a introduce numarul unic de urgenta european, gratuit "112". Prin Legea nr. 398/2002 a fost aprobata OG nr. 18/2002 pentru functionarea sistemului unic de apeluri de urgenta. Apoi, prin HG nr. 227/2003 privind Sistemul National Unic pentru apeluri de urgenta, a fost desemnat Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) ca autoritatea competenta sa instaleze, sa opereze si sa intretina sistemul la nivelul cerintelor. Toate serviciile specializate de interventie, precum Politie, Salvare sau Pompieri, trebuie sa acorde sprijinul complet.
Pentru armonizarea frecventelor, prin Ordinul MCTI nr. 340/2001 se interzice efectuarea atribuirilor de frecvente pentru orice serviciu de telecomunicatii din sfera neguvernamentala pentru frecvente care sunt prevazute in TNABF , dar nu sunt in ECA Table, sau sunt in TNABF , cat si in ECA, dar au statut diferit.
Revenind la serviciul universal, acesta reprezinta dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul Romaniei de a beneficia de servicii, la un anumit nivel de calitate, indiferent de zona geografica si la tarife accesibile. Urmatoarele servicii sunt obligatorii:
- accesul la reteua publica de telefonie fixa;
- informatii despre abonati;
- accesul la telefoane publice cu plata.
Simultan cu dezvoltarea comunicatiilor electronice, se dezvolta "societatea informationala" si "noua economie", HG nr. 1440/2002 privind aprobarea Strategiei Nationale pentru promovarea noii economii si implementarea societatii informationale. Prin Legea nr. 161/2003 se prevede infiintarea unui sistem de informare publica, primul pas in acest sens fiind www.e-guvernare.ro care pune la dispozitie diverse formulare, date de contact petru institutii publice si legislatia in vigoare.
Semnatura electronica a aparut ca un necesar firesc in "societatea informationala":
- trebuie sa fie legata in mod unic de semnatar;
- trebuie creata prin mijloace controlate exclusiv;
- trebuie legata de date electronice pentru a releva orice ulterioare modificari.
Important pentru utilizatorii finali de diverse servicii este un sistem modern de plata, anume, sistemele electronice de plata pentru impozite si taxe locale. OUG nr. 193/2002 referitoare la sisteme moderne de plata, aprobata prin Legea 250/2003, prevede ca serviciile publice (impozite, taxe, amenzi etc.) sa poata fi platite prin carduri de debit sau carduri de credit. De la 1 iulie 2003, persoanele juridice care desfasoara comert cu amanuntul si realizeaza anual o cifra de afaceri mai mare de 100.000 EURO sunt obligate sa accepte ca mijloc de plata carduri.
Prin OG nr. 69/2002 s-a emis regimul juridic al cartii electronice de identitate, modificata si completata prin OG nr. 24/2004 prin care se stabileste intrarea in vigoare a acesteia din 1 ianuarie 2006 in paralel cu vechile documente de identitate pana la expirarea lor.
Comunicatiile electronice trebuie sa aiba in vedere protectia datelor cu caracter personal. Astfel, Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul telecomunicatiilor. Sunt interzise sistemele de marketing automat, fara interventie umana si fara acordul persoanei contactate in scop publicitar.
Romania a acceptat in intregime acquis-ul comunitar pentru telecomunicatii, posta si tehnologia informatiei aflat in vigoare la data de 31 martie 2002 si nu solicita nici o perioada de tranzitie sau derogare. Informatiile furnizate in cursul procesului de examinare analitica sunt transmise continuu catre Statele Membre ale Uniunii Europene. Romania si-a asumat data de 1 ianuarie 2007 ca ipoteza pentru incheierea pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana.
Liberalizarea pietelor de telecomunicatii reprezinta un reper de baza al procesului de reforma. Prin legislatia romaneasca adoptata incepand cu anul 1991, au fost liberalizate urmatoarele piete: echipamente terminale (liberalizata din 1991), transmisii de date (liberalizata din 1992), comunicatii mobile (liberalizata din 1992), servicii de comunicatii prin satelit, transportul si distributia programelor de radio si televiziune (liberalizata din 1992, Societatea Nationala de Radiocomunicatii furnizeaza servicii de transport al programelor nationale de radio si televiziune produse de Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune).
Legea telecomunicatiilor nr. 74/1996 (Monitorul Oficial 156 din 22 iulie 1996) reflecta politica Uniunii Europene in sectorul telecomunicatiilor, definindu-si ca obiective fundamentale:
a) garantarea liberei circulatii a informatiilor, a secretului si inviolabilitatii comunicarilor prin mijloace de telecomunicatii, indiferent de tehnologia utilizata;
b) liberalizarea activitatilor de proiectare, instalare, intretinere, operare si interconectare a retelelor si echipamentelor de telecomunicatii, a celor de furnizare a serviciilor de telecomunicatii, precum si a altor activitati in acest domeniu;
c) desfasurarea activitatilor de exploatare a retelelor si serviciilor de telecomunicatii in scopul satisfacerii cerintelor utilizatorilor in conditii de eficienta economica, cu respectarea specificatiilor si standardelor tehnice si de calitate.
|
recomanda unui prieten site-ul KERUCOV .ro prin Yahoo! Messenger.
