SIBIU 2007 - CAPITALA CULTURALA EUROPEANA

de Andrei Vocurek

Am acceptat invitatia in Sibiu. Si nu doar in Sibiu, in Sibiul Capitala Culturala Europeana, asa cum a fost desemnat in 2004, alaturi de Luxemburg. Asadar, chemarea am auzit-o si am revenit in Cetatea Medievala Hermannstadt pentru 2 nopti si 2 zile si jumatate.

Am luat la pas Sibiul, noaptea si ziua, dintr-un loc in altul, pasind pe strazile sale, zabovind in pietele orasului istoric. Am revazut si contemplat intr-un pseudo-demers fotografic Cetatea Sibiului, arhitectura cu arcade gotice, casele in stil renascentist, bisericile baroce sau cladirile colorate in stil Art Nouveau. Si oamenii. Si copiii. Si vocile. Si accentul. Si viata lor. Si inca o sticla de vin. Si privitul cerului. Si mersul in doi pe sub felinare. Fara grija. Si mirosul de vechi. Si istoria. Si cultura. Intensificat. Intr-adevar, Cetatea arata mult mai bine decat acum doi. Inca putin si va fi de nerecunoscut.



Asa a votat Consiliul de Ministri ai Culturii din Uniunea Europeana Sibiul drept Capitala Culturala Europeana (CCE) pentru anul 2007, impreuna cu Luxemburg. Orasul si evenimentele programate pe parcursul intregului an, conform organizatorilor, intaresc opinia ca a meritat.



Ceea ce am gasit in Sibiu nu se poate descrie in cuvinte. Am gasit orasul care lipseste in Bucuresti, capitala tarii. Respect! Da, respectul pentru cei din jur. Se aude, capitala? Se vede?

Sibiul anului 2007 vrea sa fie redescoperit prin intermediul artei. Prin muzica, prin dans, prin spectacole de teatru, sau alte evenimente. Sibiul anului 2007 te poarta pe strazi si in piete, in pivnite si crame, prin cafenele, pe langa zidurile cetatii si peste tot.

Cetatea te transforma in scurt timp. Vrei sa fii peste tot si nicaieri, sa fii vazut si sa vezi dintr-un loc ascuns animatia din piete. Individul devine relativ. Relativ fata de ce?

Relativ fata de alti oameni, relativ fata de cultura, relativ fata de istorie, relativ cromatic. Manifestarea de forte de pe strazi te ia pe sus, peisajul se schimba la fiecare clipa ce trece.

Fara sa iti dai seama ziua trece, soarele apune si seara se lasa. Luminile se aprind si incepe alta viata a Sibiului. Viata de noapte. O alta sticla de vin. Un alt loc. Si mergi mai departe. Ca noaptea e lunga. Si patrunzi printr-un coridor, ametit si imbatat de orasul medieval.

Racoarea noptii ii trimite incet - incet pe toti catre casele lor. Strazile si pietele raman pustii si linistite. De sus se aude doar ceasul. S-a facut deja 3 si jumatate si...

Noaptea petrecuta in Cetatea Sibiului are un farmec aparte. Intr-o camaruta cu vedere la Pasaj, de unde se aude Ceasul din sfert in sfert de ora, orele trec fara sa stii cat este ceasul.



Dupa o noapte lunga, Sibiul revine la viata. E luni si strazile sunt pline de copii care vin sau se duc la scoala. Mergem prin aglomeratie. Vorbe auzite din trecere. Fara ziare. Fara stiri.



Ferestrele se deschid si aerul patrunde inauntru. Si mirosul de cetate. Ceasul se aude iar. Din fericire, suntem in acelasi loc, nu e doar imaginatie. Simt!



Periplul pe stradute a inceput matinal, in cautarea unui mic-dejun in doi. O cafenea. Fum si strazi. Pasi si vorbe. Imagini derulate rapid.



Usi inchise nu exista. Sibiul primeste si integreaza. Tema programului Sibiu 2007 prezinta caracterul multicultural al orasului vechi de peste 800 de ani, sub sloganul "City of Culture – City of Cultures".



Cu fiecare sfert de ora trecut ne apropiem de plecare. Si asta e rau si greu. Cine oare a zorit timpul? Vom reveni in Sibiu, in Cetatea Medievala a Sibiului, cat de curand. Si poate vom ramane aici.



Fotografiile sunt realizate pe 14 si 15 ianuarie 2007, hoinarind pe stradutele cetatii, intre o piateta si alta, mai mica sau mai mare, mai aglomerata sau mai pustie, printre sibienii mandri de orasul lor, printre zidurile renovate, pe pavajul aproape gata.

Pentru informatii mai multe despre Sibiu 2007 - Capitala Culturala Europeana viziteaza website-ul oficial Ulei de par, dar si website-ul orasului Sibiu www.sibiu.ro.





Sibiu, 14 si 15 ianuarie 2007

din citate celebre:
Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de invins. - Goethe