VACANTA IN CRETA - 2 - VIZITA LA PALATUL KNOSSOS

de Andrei Vocurek

Duminica, 17 septembrie 2006 - o zi in 28 de imagini

Incepem prima zi in Creta printr-o plimbare matinala pe faleza din Hersonissos, pe langa terasele, tavernele si cluburile adormite dupa o seara aglomerata. Putini oameni sunt acum pe malul apei, unii dintre ei pregatindu-se sa intampine turistii pentru micul-dejun. Ceea ce trebuie sa facem si noi... Sa mergem la micul-dejun pentru ca urmeaza sa plecam cu totii spre Heraklion pentru a vizita Palatul Knossos.


In restaurantul hotelului unde suntem cazati serveste o romanca, plecata din Galati in Creta de peste 9 ani. Se bucura ca ne intalnim si cand ii povestim ce se mai intampla pe acasa, prin Romania. Ca fapt divers, micul-dejun este destul de zgarcit. Asa ca mai atentez la cafele pentru tigarile de dimineata. Facem planurile si ne pregatim de plecare. Suntem gata de drum! Spre Heraklion!


Urcam in autobuzul spre Heraklion, de fapt un autocar luxos. Biletele pentru 2 persoane costa 5 euro. De la capatul cursei, schimbam autocarul si ne urcam in alt autobuz, pentru inca 2 euro, care ajunge la Palatul Knossos, tinta noastra astazi. Avem noroc ca, la intrare, coada pentru bilete este scurta. Pentru 10 euro de persoana avem acces atat la Palatul Knossos, cat si la Muzeul din Heraklion (Heraklion Museum). Intram si, aici, deja aglomeratia se simte.




Vremea este exceptionala, poate chiar prea cald. Bine insa ca avem palarii si ochelari de soare. Sunt aici oameni din toate colturile lumii interesati de civilizatia minoica. Ca punct de atractie din Creta, Palatul Knossos este un obiectiv turistic important si foarte vizitat. Vizitarea ruinelor, cu sau fara ghid, este obositoare. Dupa fotografii la foc continuu, izbutim sa ne indreptam spre iesire. Obositi de-a dreptul. La iesire, coada pentru bilete este foarte-foarte mare. Norocul nostru este ca am ajuns devreme.


Nu plecam spre centrul Heraklionului inainte de a trece pe la tarabele cu suveniruri, chiar daca doar pentru a casca ochii la diversele obiecte de artizanat. Obiectele vandute sunt interesante si frumos realizate, preturile un pic cam mari, dar pot fi negociate, usor. Spre exemplu, ceva simbolic pentru regiunile Cretei costa in jur de 7 euro, putand fi lasat de vanzator la 5-6 euro.


Asteptam autobuzul spre centrul Heraklion-ului. Urcam, platim cei 2 euro de fiecare, si ne indreptam spre Muzeul Heraklion. Acest muzeu se afla in apropiere de port. Bilete avem deja, deci intram direct. Si aici este relativ aglomerat. In interiorul muzeului fotografierea este permisa pentru cele mai multe dintre exponate, unica cerere fiind "fara blitz". Si era respectata! Culmea...


Terminam cu drumurile culturalizatoare si vrem sa mergem la plaja. Cautam o plaja in apropiere... Una la 5 km, cealalta la 8 km. Si suntem si flamanzi. Asadar, coboram in port si mergem la un restaurant. Mancam suficient octopus fiecare, alaturi de carafe cu vinul casei, iar plata se invarte in jur de 10 euro. Dupa masa mergem sa ne plimbam pe dig, o zona preferata de tinerii locului pentru iesiri in doi.


Seara se lasa incet-incet. Pornim pe stradutele orasului in cautarea autogarii de unde sa luam autobuzul spre Hersonissos. Normal, nu am gasit din prima, dar a meritat. Cu toate ca grecii sunt amabili si ne ajuta cu informatii, ne-am mai si ratacit pe stradute, dar am vazut doua biserici frumoase, fetele au facut cumparaturi si asa mai departe.

In final urcam in autobuzul spre Hersonissos. Ca de obicei, intru in vorba cu localnicii. Vorbesc cu vanzatoarea de bilete din autobuz despre controlorii pe curse. Meseria de controlor este practicata de vreo 6 - 7 oameni in acea zona. Daca un calator este gasit fara bilet, vina este a transportatorului. Nu a calatorului! Transportatorii au obligatia sa vanda bilete si sa verifice ca toata lumea circula cu bilet.

In drumul spre casa trecem prin fata tavernei Veggera, unde Vasili ne invita sa intram iar, dar suntem prea obositi si amabil il refuzam. Ne grabim pentru ziua de luni... sa pregatim bagajele... Plecam in croaziera spre Santorini!

din citate celebre:
Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de invins. - Goethe