SIBIU... PRINTRE PICATURI

de Andrei Vocurek

Anul acesta, prin tot ce-am scris, te-am obisnuit cu un soi de jurnale de calatorie. Nu cred ca voi schimba stilul acum pentru ca vreau doar sa-ti povestesc mai departe despre locuri frumoase din Romania, locuri ce merita vizitate si protejate contra timpului si schimbarilor.

Ei bine, las la o parte gluma ca "Romania e o tara frumoasa, dar... pacat ca e locuita!". As vrea sa se spuna ca "Romania e o tara frumoasa si locuita de oameni frumosi!". Iar acesti oameni frumosi sa fie peste tot, nu doar sa-i intalnesti prin locuri rare.

Dupa titlu, ti-ai dat seama pe unde am fost cateva zile...


Ziua 1 - 18 septembrie 2005

Duminica... O zi de odihna, nu?! Sigur ca da, dar noi plecam din Bucuresti. Am luat din timp bilete de tren de la Agentia CFR, iar pe ele sta scris... destinatie Sibiu. La Sibiu plecam.

Gara de Nord, intr-o zi de duminica, asteapta calatori, foarte abatuta si goala. Concediile s-au terminat, la fel si vacantele, scoala a inceput chiar mai repede, multi studenti se intorc in Bucuresti si putini oameni oameni pleaca. Avem Acceleratul 1621, vagonul 1 si 2 locuri. Ca definitie a primului vagon poate fi "comasare de calatori" sau "cum pot sta 3 oameni pe un loc?", dar fara absolut nici o gluma. Din fericire noi scapam de problema aceasta, dar cateva compartimente sunt in situatia aceasta.

Semnal, trenul se pune in miscare, strabatem drumul cunoscut, trei tuneluri, gari si linii paralele pe traverse. Cerul este greu, apasator innorat, muzica duduie in casti, peisajul se deruleaza rapid, tigarile se aprind, se trag si se ard, iar noi deja ajungem la Sibiu.

De prin '91 n-am mai fost prin acest oras, iar de atunci pana acum a trecut mult timp. Surpriza placuta este ca ne descurcam si ajungem imediat la pensiunea unde am facut rezervarea de pe drum. Lasam bagajele si iesim sa ne plimbam prin Sibiul vechi.

Desi am gasit foarte repede drumul corect spre pensiunea unde stam, amintirile din copilarie se deslusesc oarecum greu si sunt fade. Memoria vizuala a slabit in timp.

Picaturi de ploaie cad greu pe strada, oameni putini si uzi, Piata Mica si Piata Mare sunt in lucrari de pavare si modernizare. Zona incarcata de istorie a Sibiului este cufundata in noroi rece si moloz ud, ascunsa dupa garduri de fier ruginit si indicatoare de trecere oprita. Tentative de ziduri si edificii luminate exista, e duminica si e liniste.

Dupa o rapida trecere in revista a centrului vechi si pasi printre picaturile grele de ploaie, ne retragem in camaruta noastra situata foarte aproape de Podul Minciunilor. Noapte buna! Dar ploioasa...


Ziua 2 - 19 septembrie 2005

Dimineata racoroasa si cer acoperit, cu aer curat si umed, o dimineata inceputa bine dupa un somn reconfortant. Incepem ziua bine dispusi, cu o cafea tare si aromata. Doar ploaia continua sa cada incet, mocaneste cum se spune. Practic, incep saptamana bine, de luni.

Plecam sa ne plimbam pe strazile mici si inguste, pietruite si noroite, in cautare de subiecte interesante. Le gasesc sau nu aceste subiecte, este mai putin important. Suntem vizitatori si cautatori. Elanul ne este putin - putin taiat de programul muzeelor. Luni este inchis! Peste tot... Consider ca ai dreptate, si noi stiam, asa este cam peste tot, dar am uitat complet sau, mai bine zis, am ignorat regula.

Usile inchise si picaturile reci de ploaie ne ghideaza pe strazi. Noi incercam sa gasim ceva de vizitat, insistam. Intram in Biserica Evanghelica unde impresionez sensorul cu cateva cadre de interior, fara blitz.

De aici, continuam calea buna spre Mitropolia Ardealului, unde, sincer, nu ma asteptam sa-mi fie permis sa fotografiez in interior. Intreb, mi se spune ca pot face ce vreau. Nici macar un da, dar fara blitz, da, dar sa nu deranjez... Nimic. Poti face ce vrei. Acest lucru nu pot decat sa-l apreciez si sa le multumesc.

La pranz, ploaia ne trimite, picatura cu picatura, spre camaruta noastra. A inceput mai tare si mai rece, iar noi ne ascundem de ea. O pacalim... 1, 2,... 100. Cine nu-i gata, il iau cu... galeata. Ploua cu galeata...

Iesim, apoi, sa ne continuam periplul prin oras. Mancam ceva gen kebab, sau chebab, sau chebap, indiferent cum se scrie corect, nici nu stiu, nici nu ma intereseaza. Lipsit de importanta. Inghitim printre picaturile de ploaie, pe o banca uda, pe malul unui drum de noroi, intre doua gonguri de ceas.

Si gasim Turnul Sfatului deschis pentru vizitare, un turn cu ceas. Intrarea e 50 de bani. Este un turn, daca am retinut bine, cu sapte nivele, la penultimul nivel este ceasul si a fost modificat de foarte multe ori.

De aici, alte picaturi de ploaie ne ploaie ne poarta spre zidul de fortificatie al Sibiului, renovat si reconstituit in 1963. Ne plimbam, gasim stradute noi, pasaje, treceri, scari, e un oras labirintic, partea veche.

Ne retragem, spre acasa temporara pentru cateva zile. Stam la un pahar de vorba si seara se lasa. Picaturile de ploaie bat incet in geam si noaptea vine incet, anuntat de clopotele din turn. No, somn usor!


Ziua 3 - 20 septembrie 2005

Pic-pic! Pic-pic! Buna... dimineata! Sigur! Tot ploua, dar in comparatie cu situatia din restul Romaniei, aici e mai nimic. Picaturile de ploaie de dimineata sunt dese si grele, reci...

E o zi de marti, deci muzeele de prin Sibiu sunt teoretic deschise. Pornim la atac de informatii si repere istorice. In ciuda sperantei noastre, ajungem pentru inceput la Muzeul de Istorie, udati de ploaie, si descoperim ca este inchis pentru o perioada necunoscuta. Nu-i nimic... Trecem mai departe...

Palatul Brukenthal, dupa numele baronului Samuel von Brukenthal (1721 - 1803), muzeu aflat in Piata Mare, este deschis. Platim, intram... Se pot face...? Nu, categoric nu! Ok... Fara fotografii. Am inteles... Sa iti povestesc ce vei vedea inauntru? Nu, categoric nu! Mai bine vei vedea singur pentru ca merita. Nu vreau sa insist decat asupra colectiilor de tablouri Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Petrascu, Tatarascu si altii pe care merita sa-i admiri, in original.

Dupa o plimbare istovitoare de-a dreptul, ne ducem sa mancam ceva. Iar de la ideea de a manca ceva pe fuga, am transformat pranzul intr-un festin in toata regula, cu antreu, specialitatile casei si asa mai departe. Nu iti spun unde, doar un indiciu: este aproape in buricul Cetatii Sibiului. Nota 10 bucatarului si tuturor celor de acolo pentru ca demonstreaza ca se poate asa ceva, iar preturile sunt decente.

Continuam...

Muzeul de Etnografie Universala Franz Binder, aflat in Piata Mica este urmatorul pe lista noastra, dar si pentru ca are usa deschisa. Porturi populare, ustensile si alte obiecte de arta si cult vei gasi aici... Chiar si o mumie, datorita... Descopera printr-o vizita la Sibiu ce cauta o mumie. Tot aici, anexat, este deschisa o expozitie de cahle si evolutia acestora in timp.

Cautam mai departe, prin ploaie, alte obiective de vizitat. Printre mormane de moloz si materiale, netrecut pe lista de atractii din Piata Mica, dam peste Istoria Farmaciei, parte a Muzeului Brukenthal Sibiu. Intram direct in oficina, pastrata relativ bine, chiar o mandrie a muzeului. Au reusit sa restranga aici, din spusele ghidului, cam toate ustensilele de secol XVII-XIX gasite in farmaciile din Sibiu si imprejurimi. Boluri, instrumente, balante si altele, si altele.

Ploua din ce in ce mai tare... S-a lasat si frigul! Gata, a venit toamna, s-a terminat joaca.

Facem o pauza in camaruta noastra ca sa ne mai incalzim, iar apoi plecam sa colindam pe strazile intortocheate si colorate. Prin ploaie si frig, urcam si coboram pe tot felul de stradute si ne invartim in cerc. Facem ce facem si tot in la Podul Minciunilor nimerim.

Apoi, obositi de umezeala, ne retragem pentru somn. Maine, avem in plan sa mergem la Paltinis si cursa este de dimineata, pe la 7:00, deci... Somn usor!


Ziua 4 - 21 septembrie 2005

Repede! Trezirea! Si pregatirea de drum! Aiurea... E abia 5:30 si somnul este atat de dulce si afara e frig si ploua marunt... Unde sa plecam pe vremea asta? Mai dormim putin, nu plecam asa cu noaptea in cap.

Planul este sa plecam spre Paltinis, ne ducem la autogara din timp, iar autobuzul trebuie sa plece la 11. Numai noi doi si soferul. Saracu' isi cere scuze ca nu poate pleca doar cu doi calatori in cursa, concluzia este ca planul ne-a fost dat partial peste cap.

E bine, in schimb, ca ploaia s-a oprit si ne putem plimba in continuare prin Sibiu. Revenim pe stradutele inguste si labirintice din Cetate... Piata Mica, Piata Mare, zidul de fortificatii. E o aglomeratie de masini si localnici, grupuri de turisti romani sau straini ce misuna ca si noi peste tot, camioane, basculante, betoniere, picamere etc. Noroiul devine din ce in ce mai nesuferit, un noroi gras ce ti lipeste de ghete, se urca pe pantaloni si te provoaca la derapaje pe strazile in panta.

Dupa linistea cetatii, acum se simte vacarmul lucrarilor de amenajare a Pietelor si cladirilor.

Fac o paranteza, pentru ca, privindu-i si ascultandu-i, sibienii "de origine" sunt speciali, prin calmul lor. Se simte diferenta dintre partea asta a tarii, Ardeal, in comparatie partea sudica. As vrea eu sa spun mai multe, dar se vor supara multi, direct proportional. Nu ma mai leg de nimic, doar ii laud pentru bunul simt si pentru felul lor de a fi. Sunt impresionat prin modul in care ii vad, printr-un obiectiv subiectiv, dar atat.

Maine lasam in urma orasul cetate a Sibiului. Personal, il las in urma cu speranta ca anul viitor sa fie terminate amenajarile si renovarile, ploaia sa se sfarseasca si soarele sa rasara.

Dupa atatea cautari pe stradute, nici nu stiu cand s-a lasat seara. Iar dupa o mica trecere pe la camaruta noastra, iesim sa ne plimbam noaptea prin noroaiele Cetatii Sibiului. Si pentru fotografii de noapte, dar atat cat se pot face, avand in vedere gardurile si utilajele raspandite pe te miri unde. Podul Minciunilor, Turnul Sfatului, Piata Mica sunt vedetele pictorialului meu de seara.

Ne retragem, victoriosi si plini de noroi, satui si bucurosi ca nu mai ploua. Ne vom intoarce, poate, la anul. Vise placute si mai putin ude!


Ziua 5 - 22 septembrie 2005

Este ultima zi pe care o petrecem in Sibiu, dar mai bine zis, cateva ore. Pana la 15:00 cand pleaca trenul vom haladui pe strazile pe care le-am invatat pe de rost.

Cafeaua de la barul pensiunii ma binedispune la 8:00 dimineata, suparat fiind un pic pe vremea nesuferita. Plecam sa mancam ceva, afara, in oras. Dar...

Minune! Norii incep sa se deschida, incet-incet, si lasa sa se vada albastrul cerului si lasa sa treaca lumina soarelui. Alta viata acum! E cald, cladirile au culori vii si frumoase, fotografiile pot prinde viata. Ce ma enerveaza... vremea... Bine, in comparatie cu ce se intampla in sudul tarii, am si pretentii. In mai putin de doua ore luam Cetatea Sibiului, in lung si in lat, la pas ca sa imi fac norma de fotografii. Vorba vine...

Precum ies ciupercile dupa ploaie, asa ies acum turistii la soare si aglomereaza si strazile, si pietele, si terasele. Toata lumea pare ca se simte bine. Rad, vorbesc tare, sunt optimisti si pun tara la cale. Fata de zilele trecute, Sibiul si-a schimbat complet infatisarea. A devenit dintr-o vaduva trista, o amanta picanta de culori... Putin necizelata din cauza noroiului, dar galesa si primitoare.

Plecam spre Sinaia acum si sper ca vremea buna sa ne urmeze... Trenul gol opreste in Predeal si Busteni, dar nu este o miscare importanta de calatori, ce urca, coboara.

Pentru zilele urmatoare ne-am propus Sinaia, Predeal, Busteni, Brasov, Bran si variante, totul depinde de meteo. Va povestesc eu in episodul urmator! Numai bine, pe unde sunteti si voi! Salutare!

din proverbe turcesti:
Mai bine sa-ti lipseasca ochii decat spiritul.